A ieșit pe coridor, unde un biet brancardier își băuse cafeaua liniștit. Când l-a văzut pe Ștefan – alb ca varul, cu cearșaful după el și strigând: „Auzi, tinere, unde se dă cafeaua aia de pomană?”, băiatul a lăsat cana și a fugit de parca îl urmărea fiscul.
Ștefan a intrat în sufragerie, s-a așezat la capul mesei și a zis simplu:— Mi-am revenit din moarte, mă! Ce-i cu fețele astea? Mi-e o foame de lup, că pe lumea cealaltă nu se servește nimic, e doar recepție. Stefanghe :Mi-am revenit din moarte рџ‚
S-a ridicat buimac, înfășurat în cearșaf ca un împărat roman la final de carieră. S-a uitat în jur: dulapuri de metal, gresie rece, liniște de mormânt (literalmente). A ieșit pe coridor, unde un biet brancardier
Lumea s-a panicat. Muzica s-a oprit. Salvarea a venit, l-au urcat pe targă, l-au conectat la aparate – nimic. Linia era mai dreaptă decât drumul spre Buftea. Medicul, un tânăr rezident care nu-l cunoștea pe Ștefan, a oftat: „E gata. Ora 02:15.” Ce-i cu fețele astea
— E cam frig, tată, și n-au lăutari. Mai bine stau aici cu voi, chiar dacă mă bate nevasta la cap! 😂