Domnitorul era considerat „singur stăpânitor” ( autocrat ) și „din mila lui Dumnezeu”. Deținea prerogative supreme: legislative, executive, judecătorești și militare.
Ai dori să dezvoltăm un anumit interval cronologic (de exemplu, sau epoca pașoptistă ) sau să ne concentrăm pe un studiu de caz anume?
Apare „mentalitatea de frontieră”. Elitele încep să privească spre Occident (Franța, Austria), generând un conflict între vechi (tradiție, conservatorism) și nou (liberalism, europenizare). IV. Concluzie Apare „mentalitatea de frontieră”
III. Mentalități: Religie, Tradiție și Orient vs. Occident
Statul român a evoluat sub regimul suzeranității otomane (plata tributului - haraç ), păstrându-și însă autonomia internă și instituțiile proprii (spre deosebire de statele vecine transformate în pașalâcuri). II. Societatea: Ierarhii și Structuri Fiscale Concluzie III
În spațiul românesc, formarea statelor (Țara Românească și Moldova) a fost marcată de dualitatea dintre instituția centrală și presiunile externe.
O categorie aflată în creștere, formată din meșteșugari și negustori, organizată în bresle și bresle, cu un rol esențial în circulația banilor. Până în secolul al XVIII-lea
Până în secolul al XVIII-lea, moda, manierele, bucătăria și vocabularul politic au o puternică amprentă orientală.