In miezul unei nopti ploioase, intr-o camera cufundata in semiintuneric, statea el. In fata lui, pe o masa veche de lemn, ardea o singura lumanare. Flacara tremura usor, reflectandu-se in ochii lui plini de o tristete grea, sfasietoare. In mana strangea un bilet mototolit, singura dovada a unei iubiri care parea sa se destrame sub greutatea greselilor si a mandriei.
Rana din sufletul lui nu era fizica, dar il rodea pe interior mai tare decat orice boala. Realizase, poate prea tarziu, ca viata fara ea nu are niciun sens. Toate bogatiile lumii, toate aplauzele si fala deveneau scrum in lipsa caldurii ei. Nicolae Guta - Sa nu imi iei dragostea
"Poti sa imi iei tot ce am," gandea el, iar lacrimile incepeau sa ii alunece incet pe obraji. "Ia-mi banii, ia-mi hainele scumpe, ia-mi linistea noptilor. Lasa-ma descult in ploaie, lasa-ma sarac si singur in fata lumii intregi. Rabd orice pedeapsa, indur orice furtuna si nu voi scoate un singur cuvant de nemultumire." In miezul unei nopti ploioase, intr-o camera cufundata
Privind pe fereastra spre intunericul rece, el a inceput sa vorbeasca in soapta, ca si cum ea l-ar fi putut auzi prin vantul care suiera pe la colturi. Cuvintele lui erau o ruga disperata, izvorata dintr-o inima care se temea de cel mai crunt abandon. In mana strangea un bilet mototolit, singura dovada