Ștefan zâmbi din nou, cu ochii umezi de emoție. Îl înveli pe băiețel cu sumanul său gros de lână și privi spre cerul înstelat. În inima lui, o rugăciune simplă de mulțumire se ridica spre Cel de Sus, confirmând legătura eternă dintre om și Creatorul său. Dumnezeu Cel Bun și Sfânt era acolo, vegheind tăcut peste satul adormit.
Ștefan zâmbi blând, îi mângâie creștetul și oftă ușor, ca și cum ar fi deschis o carte veche, plină de înțelepciune.
— Bunicule, de unde vine toată frumusețea asta? întrebă copilul, arătând cu degetul spre cerul aprins. Dumnezeu Cel Bun si Sfant | Stefan Miculaiciuc
Copilul tăcu o vreme, procesând cuvintele bătrânului. În liniștea serii se auzeau doar greierii și dangătul slab al clopotului de la biserica din deal, chemând creștinii la vecernie. Sunetul acela plutea peste văi ca o binecuvântare.
Ștefan își aminti de o iarnă cumplită, când rămăsese blocat în munți cu oile. Viscolul urla ca o fiară rănită, iar potecile dispăruseră sub troiene uriașe. Atunci, înghețat și deznădăjduit, căzuse în genunchi în zăpadă și strigase din tot sufletul: „Doamne, Dumnezeule Bun și Sfinte, nu mă lăsa!”. Nu trecuseră nici zece minute și printre furiile viscolului zărise o lumină slabă. Era un alt cioban, rătăcit și el, care purta o făclie. Împreună găsiseră o peșteră și se salvaseră reciproc. Atunci înțelesese Ștefan că Dumnezeu lucrează prin oameni și că bunătatea Lui se arată exact atunci când crezi că totul este pierdut. Ștefan zâmbi din nou, cu ochii umezi de emoție
DUMNEZEU CEL BUN ȘI SFÂNT Soarele apunea încet după crestele munților, lăsând în urmă o dâră de aur și purpură care îmbrăca întreaga suflare a satului. Pe prispa unei căsuțe vechi de lemn, bătrânul Ștefan privea pierdut în depărtare. Avea mâinile bătătorite de muncă și fața brăzdată de trecerea anilor, dar ochii îi străluceau de o pace profundă, nepământeană. În poala lui stătea strănepotul său, un băiețel cu părul bălai și ochi curioși, care îl asculta cu răsuflarea tăiată.
— Dar unde locuiește El, bunicule? E sus, în cer? mai întrebă micuțul. Dumnezeu Cel Bun și Sfânt era acolo, vegheind
— Cred că Îl simt și eu acum, bunicule. E tare multă liniște aici.