Piatra devine noul destinatar al iubirii pentru că este singura care poate suporta greutatea unei absențe absolute.
Spre deosebire de trupul fragil, piatra nu se mai schimbă, nu mai pleacă. DE ACUM SPUN MAMA LA PIATRA -
A numi piatra „mamă” este un act de rebeliune împotriva morții. Este refuzul de a accepta că un nume atât de cald poate rămâne suspendat în vid. Piatra devine noul destinatar al iubirii pentru că
Durerea are nevoie de un loc fizic unde să „aterizeze”. piatra nu se mai schimbă
Această afirmație, „De acum spun mamă la piatră”, nu este doar o metaforă a durerii, ci o restructurare radicală a universului interior. Este momentul în care dialogul cu sursa vieții se transformă într-un monolog adresat eternității tăcute. Sursă și Soliditate
Relația devine statică, dar protejată de eroziunea uitării. Singurătatea Materiei