Aceasta este o poveste inspirată din universul , unde groaza nu are loc într-o pizzerie, ci în siguranța iluzorie a propriului dormitor. Coșmarul din Dormitor
Când ceasul a bătut ora 6:00 dimineața, sunetul vesel al păsărelelor a alungat monștrii. Băiatul s-a prăbușit pe podea, epuizat. Dar, în timp ce lumina soarelui inunda camera, a observat ceva pe noptieră: o floare ofilită și un flacon de pastile care nu fuseseră acolo înainte.
Pentru băiețelul care stătea ghemuit sub pătura subțire, noaptea nu era un timp al odihnei, ci o bătălie pentru supraviețuire. În camera lui, umbrele nu erau doar simple absențe ale luminii; ele aveau dinți, gheare și o foame de neostoit. Cinci nopИ›i la Freddy's 4
În a cincea noapte, ceilalți au dispărut. S-a așternut o liniște grea, întreruptă doar de un râs profund care părea să vină de peste tot. Nightmare Fredbear era aici. O masă imensă de metal auriu murdar, cu o burtă plină de dinți și ochi care sclipeau de o inteligență malefică. Nu mai era vorba de reflexe, ci de instinct pur. Fiecare secundă în care lanterna nu era ațintită spre el era o invitație la dezastru.
Fiecare drum spre ușa din stânga sau cea din dreapta părea un maraton prin întuneric. Nightmare Chica pândea la colț, însoțită de brioșa ei canibală. Băiatul a învățat să asculte: un foșnet însemna că sunt aproape; tăcerea era și mai periculoasă. Aceasta este o poveste inspirată din universul ,
Ți-ar plăcea să continui povestea cu o ascunse în camera băiatului sau preferi să trecem la o confruntare finală cu Nightmare?
Totul a început cu un sunet metalic, un "clanc" înfundat care venea dinspre dulap. Înarmat doar cu o lanternă al cărei fascicul tremura odată cu mâna lui, băiatul a sărit din pat. A alergat spre ușă și a ascultat. Respirația grea de cealaltă parte nu era a unui om. Când a aprins lumina, a zărit pentru o fracțiune de secundă chipul desfigurat al lui Nightmare Bonnie . A trântit ușa, inima bătându-i ca un ciocan pneumatic. Dar, în timp ce lumina soarelui inunda camera,
Coșmarul se terminase, dar amintirea „Mușcăturii din '83” rămânea întipărită în fiecare umbră a camerei.