Să vezi cum se-ntoarce roata e o lecție de smerenie. Te învață că niciun „sus” nu e definitiv și niciun „jos” nu e o sentință. Tot ce arunci în lume – un gest, un cuvânt, o trădare sau o mână întinsă – se prinde de spițele astea invizibile.
Mulți cred că roata se întoarce ca o răzbunare. Dar nu e despre asta. Răzbunarea e umană, e mică și e grăbită. Roata, în schimb, are un ritm cosmic. Ea nu vrea să te strivească, vrea doar să-ți arate că drumul pe care ai mers avea o pantă pe care n-ai observat-o când erai „sus”. AM VAZUT CUM SE-NTOARCE ROATA
Crezi că această perspectivă se potrivește cu ideea ta, sau ai vrea să mergem într-o direcție mai ori mai dură ? Să vezi cum se-ntoarce roata e o lecție de smerenie
Am văzut cum se-ntoarce roata nu cu zgomot de fiare vechi, ci în liniștea aia asurzitoare care se lasă atunci când adevărul nu mai are nevoie de avocați. E un spectacol ciudat să privești cum timpul, acest judecător care nu ia mită, începe să desfacă nodurile pe care unii le-au strâns cu atâta mândrie. Mulți cred că roata se întoarce ca o răzbunare
Am văzut cum se-ntoarce roata și singurul lucru pe care l-am învățat e să am grijă ce semințe pun pe ea când trece prin dreptul meu. Pentru că, inevitabil, va veni și vremea recoltei.
Uneori, roata are nevoie de ani. Alteori, de o secundă de neatenție a sorții. Dar când ajunge în punctul în care cel care a rănit simte gustul propriei rani, nu e moment de bucurie răutăcioasă. E doar momentul ăla de „Aha!”, în care înțelegi că universul are o memorie impecabilă.